opțiuni
  • info
2 definiții pentru răcăluire

Explicative DEX

RĂCĂLUI, răcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A curăța, a mătura murdăria (din grajd, din curte etc.). V. rîni. Am răcăluit gunoaiele din țarc... și le-am făcut o gramadă. ȘEZ. IX 152.

RĂCĂLUI, răcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A rîni. ♦ A săpa superficial pămîntul.

Intrare: răcăluire
răcăluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcăluire
  • răcăluirea
plural
  • răcăluiri
  • răcăluirile
genitiv-dativ singular
  • răcăluiri
  • răcăluirii
plural
  • răcăluiri
  • răcăluirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răcălui, răcăluiescverb

  • 1. regional A curăța, a mătura murdăria (din grajd, din curte etc.). DLRLC
    sinonime: râni
    • format_quote Am răcăluit gunoaiele din țarc... și le-am făcut o gramadă. ȘEZ. IX 152. DLRLC
    • 1.1. A săpa superficial pământul. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.