3 definiții pentru răcăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răcăì v. 1. a săpa țărâna cu unghiile, cu labele: găina la gunoiu răcăe; 2. fig. a roade: îl tot răcăe la inimă PANN. [Origină necunoscută].
răcăĭésc, V. rîcăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîcăĭésc v. intr. (vsl. rykati. V. răcnesc). Vechĭ. Mugesc (leu). – Și răcăĭesc (Cor.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: răcăit
răcăit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)