2 definiții pentru râncoare
Explicative DEX
RÎNCOARE s. f. (Transilv.) Ură, pizmă. Așa cobesc muierile în răutatea inimii lor, din rîncoare. RETEGANUL, P. V 19.
RÎNCOARE s. f. (Reg.) Ură, pizmă. – Lat. rancor, -oris.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: râncoare
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
râncoaresubstantiv feminin
-
- Așa cobesc muierile în răutatea inimii lor, din rîncoare. RETEGANUL, P. V 19. DLRLC
-
etimologie:
- rancor, -oris DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.