rutes av [At: PSALT. 158 / V: ~e / E: nct] (Înv) 1 Mai mult. 2 Iarăși.

rutese av vz rutes

rutés(u) și rutése adv. (lat. rursus, russus, ĭarășĭ, și tensus, întins, de unde s’a făcut *russu-tensu, *rustesu, rutesu (GrS. 1937, 278). Cp. și cu retrórsum, înapoĭ, de unde s’ar fi făcut *retrosum, *rotresu, *rotesu, ca sus, jos, din sursum, deorsum). Sec. 16. Ĭarășĭ, din noŭ, maĭ tare.

RUTES adv. v. iar, iarăși.

rutes adv. v. IAR. IARĂȘI.