5 definiții pentru rup (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rup sm [At: (a. 1792) URICARIUL, IV, 136/14 / Pl: ~i / E: tc rup] (Înv) 1 Măsură de lungime echivalentă cu a opta parte dintr-un cot, aproximativ 8 cm. 2 Măsură de lungime egală cu un sfert de metru.

rup m. măsură de lungime, ⅛ dintr’un cot. [Turc. RUP].

1) rup m. (turc. [d. ar.] rub, rup, sfert, optime de cot). Vechĭ. A opta parte din cot: cotu are 8 rupĭ, și rupu 2 grefĭ. Azĭ. Sfert de metru: un rup de stofă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RUP, rupi, s. m. (Înv., sec. XVIII) Unitate de măsură a lungimii, egală cu o optime de cot (II.). (din tc. rub; cf. rubiá și ngr. ρούπι, sp. arroba)

rup (-pi), s. m. – Măsură de lungime, egală cu a opta parte dintr-un cot. Tc. rub (Șeineanu, II, 303), cf. rubia și ngr. ρούτί, sp. arroba. Sec. XVIII, înv.

Intrare: rup (subst.)
rup (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rup
  • rupul
  • rupu‑
plural
  • rupi
  • rupii
genitiv-dativ singular
  • rup
  • rupului
plural
  • rupi
  • rupilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)