4 definiții pentru rostuit
Explicative DEX
ROSTUIT, -Ă, rostuiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie. 2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu material etanș. – V. rostui.
ROSTUIT, -Ă, rostuiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie. 2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu material etanș. – V. rostui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rostuit1, ~ă a [At: NOM. MIN. II, 87 / E: rostui] Rostuire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rostuit2, ~ă a [At: PAS, L. I., 90 / Pl: ~iți, ~e / E: rostui] 1 (D. zidărie, pavaj etc.) Cu golurile astupate cu material de umplutură. 2 (D. oameni) Aranjat (3) într-un loc sau într-o slujbă. 3 Stabilit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROSTUIT, -Ă, rostuiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă, aflat într-o situație bună; cu situație, cu gospodărie. O avea pe nevastă-sa rostuită aici. PAS, L. I 90. 2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu un material etanș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
rostuit, rostuităadjectiv
- 1. (Despre persoane) Așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O avea pe nevastă-sa rostuită aici. PAS, L. I 90. DLRLC
-
- 2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu material etanș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- rostui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.