3 definiții pentru rondou (lit.)

Explicative DEX

RONDOU2 s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau].

RONDOU2 s. n. poezie cu formă fixă, în Franța în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau)

Jargon

RONDOU (< fr. rondeau) Poezie cu formă fixă, specie a genului liric, specifică îndeosebi poeziei franceze a secolelor XV și XVI și alcătuită din treisprezece versuri de cîte opt sau zece silabe și două rime, una masculină și alta feminină. Cele treisprezece versuri se împart în trei cuplete, primul de cinci, al doilea de trei și ultimul de cinci versuri. După al doilea și al treilea vers se folosesc, sub formă de refren, primele silabe ale primului vers. În rondoul de mai jos al lui Vincent Voiture apare întreaga structură a acestui gen de poezie. Ma foi s’est fait de moi; car Isabeau M’a conjuré de lui faire un rondeau; Cela me met en une peine extrême, Quoi! treize vers, huit en eau, cinq en ème, Je lui ferai aussitôt un bateau. En voila cinq pourtant en un morceau, Faisons-en sept, en invoquant Brodeau, Et puis mettons par quelque stratagème Ma foi, c’est fait. Si je pouvais encore de mon cerveau Tirer cinq vers, l’ouvrage serait beau, Mais cependant me voilà dans l’onzième, Et si je crois, que je fais le douzièune, En voilà treize ajustés au niveau, Ma foi, s’est fait. (Pe legea mea, s-a zis cu mine, căci Isabeau M-a rugat stăruitor să-i fac un rondou Aceasta mă pune într-o mare încurcătură Ce! treisprezece versuri, opt în eau, cinci în ème, Mai curînd îi voi face o corabie. Iată cinci totuși într-o bucată. Să facem șapte, invocînd pe Brodeau Și-apoi să-i adăogăm printr-o stratagemă oarecare. Pe legea mea, s-a făcut. De-aș putea încă din capul meu Să scot cinci versuri, lucrarea o să fie frumoasă, Dar în acest timp iată-mă la al unsprezecelea, Si de cred c-am să-l fac pe al doisprezecelea Iată treisprezece ajustate la locul lor. Pe legea mea, s-a făcut).

Intrare: rondou (lit.)
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rondou
  • rondoul
  • rondou‑
plural
  • rondouri
  • rondourile
genitiv-dativ singular
  • rondou
  • rondoului
plural
  • rondouri
  • rondourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rondou, rondourisubstantiv neutru

  • 1. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în secolele XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.