ROMÂNISTICĂ s. f. Disciplină care studiază limba, literatura, cultura și istoria poporului român; spec. studiul limbii române. – Român + suf. -istică (după romanistică).

ROMÂNISTICĂ s. f. studiul limbii, culturii și literaturii române. (< român + -istică)

românistică s. f., g.-d. art. românisticii

*românistică s. f., g.-d. art. românisticii

românistică s. f., g.-d. art. românisticii

ROMÂNISTICĂ s. f. (< românist + suf. -ic): totalitatea studiilor și acțiunilor întreprinse de străini pentru cunoașterea trecutului și prezentului României, mai ales sub aspect lingvistic, literar și istoric; interesul manifestat de aceștia în cunoașterea limbii, literaturii și istoriei românilor. Se poate vorbi astfel de o românistică americană, amintind în acest sens activitatea Universității din Columbus (capitala statului Ohio), unde prin grija prof. Mateja Matejici sunt conservate în biblioteca acestei prestigioase instituții sute de manuscrise microfilmate de la așezămintele monahale din Orientul Apropiat și Mijlociu (mai ales de la Muntele Athos), pe care le semnalase în istoriografie Marin Beza și care vorbesc despre români; activitatea Universității din Illinois, care editează prin prof. Keith Hitchins periodicul intitulat Rumanian Studies; activitatea profesorilor Radu Florescu și Raymond McNelly de la Boston College.