9 definiții pentru roib (cal)
Explicative DEX
ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat sau brun. ♦ (Substantivat, m.) Cal cu părul roșcat sau brun. – Lat. robeus.
roib, roaibă [At: ROSETTI, B. 103 / V: (reg) roibă / E: ml robeus] 1-2 smf, a (Cal) cu părul roșcat (deschis) sau roșu-gălbui Si: șarg. 3-4 smf, a (Reg) (Cal) cu părul sur. 5 a (Reg; d. cai) Roșu cu pete albe la picior și la frunte. 6 smf (Reg) Mârțoagă. 7 smf (Reg) Persoană cu părul roșu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat sau brun. ♦ (Substantivat) Cal cu părul roșcat sau brun. – Lat. robeus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat. Potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... SADOVEANU, O. I 369. Cheleș chemă calul cel roib. POPESCU, B. III 44. ♦ (Substantivat) Cal cu părul roșcat. Roibul cela... mănîncă foc nu altăceva! BUJOR, S. 102. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port. COȘBUC, P. I 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROIB roaibă (roibi, roaibe) și substantival (despre cai) Care are părul roșcat. /<lat. robeus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
roib a. care bate în roșiu. [Lat. RUBEUS]. ║ m. cal cu părul roșcat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
roĭb, roáĭbă adj. (lat. rŭbeus, roșiatic, roș; vgr. erythrós; it. robbio, fr. rouge, sp. rubio, pg. ruivo. V. roĭbă. Cp. cu aĭbă, cuĭb). Roșcat, vorbind de caĭ. S. m. și f. Puse șaŭa pe roĭbu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!roib adj. m., s. m., pl. roibi; adj. f., s. f. roaibă, pl. roaibe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
roib adj. m., s. m., pl. roibi; adj. f. roaibă, pl. roaibe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
roib, roaibăadjectiv roib, roibisubstantiv masculin
- 1. (Cal) cu părul roșcat sau brun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... SADOVEANU, O. I 369. DLRLC
- Cheleș chemă calul cel roib. POPESCU, B. III 44. DLRLC
- Roibul cela... mănîncă foc nu altăceva! BUJOR, S. 102. DLRLC
- Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port. COȘBUC, P. I 109. DLRLC
-
etimologie:
- robeus DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.