roci sn [At: LB / Pl: rociuri / E: nct] 1 (Reg) Plasă întrebuințată la pescuit sau la vânat. 2 (Spc) Plasă de pescuit în formă de sac, cu gura montată pe un semicerc de lemn și pe o coardă întinsă între capetele semicercului, acesta fiind fixat de o coardă în formă de furcă.

rócĭ n., pl. urĭ (ung. racs, parmaclîc, și rácsa, plasă de prins racĭ. V. horeț). Vest. Un fel de cĭorpac maĭ mic care se tîrăște pe fundu rîuluĭ.

rociu n. plasă în formă de sac (de prins pește sau fiare). [Ung. RACS, plasă].