8 definiții pentru rizilic
Explicative DEX
rizilic sn [At: (a. 1875) cf ȘIO II1, 302 / V: râzâl~, râz~ / Pl: ? / E: tc rezillik] 1 (Reg) Batjocură (3). 2 (Îe) A-și face ~ (de cineva) A-și bate joc. 3 Dezordine (1). 4 Murdărie.
rizilic n. despreț: fata să sufere rizilicul celorlalte surori POP. [Turc. REZILIK, înjosire].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rizilíc și rîzîlíc n., pl. urĭ (turc. rezillik, rușine, înjosire, d. rezil, josnic; bg. sîrb. rezilík). Mold. Fam. Batjocură, rîs. Dispreț: a suferi rîzîlicu cuĭva. Batjocură, dezordine, murdărie: ce-ĭ rîzîlicu ista pin casă?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
râzâlic sn vz rizilic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râzilic sn vz rizilic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rîzîlíc, V. rizilic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
rizilic (rizilicuri), s. n. – Batjocură, rîs. Tc. rezilik (Șeineanu, II, 302; Lokotsch 1681).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
rizilic, rizilicuri, s.n. (înv.) batjocură, dispreț, râs.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: rizilic
rizilic substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
râzâlic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râzilic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)