2 definiții pentru ricanator (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RICANATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (cel) care ricanează. II. adj. care exprimă o ricanare. (după fr. ricaneur)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ricanator s. m., adj. m., pl. ricanatori; f. sg. și pl. ricanatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ricanator (s.m.)
ricanator1 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ricanator, ricanatorisubstantiv masculin ricanatoare, ricanatoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care ricanează. MDN '00
etimologie:
- ricaneur MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.