REZISTENT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborît, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // s.m. și f. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente].

REZISTENT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente)

rezistent, -ă s. m. f. (pol.) Patriot care se împotrivește unui regim totalitar ◊ „Deșliu a fost un rezistent adevărat, care a plătit cu două decenii de marginalizare și umilințe un deceniu de privilegii. A încetat de a mai fi, prin opțiune proprie, nomenklaturist cultural.” R.lit. 28/92 p. 15; v. și ◊ Rev. 22 25/92 p. 2 (din fr. résistant, it. resistente; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)