7 definiții pentru reușit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reușit, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~iți, ~e / E: reuși] 1 Bine realizat Si: izbutit. 2 (Îe) A fi ~ Se zice despre cineva care face o afirmație interesantă, originală, neașteptată. 3 (Fam; d. oameni) Frumos (1).

REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși.

REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. Al doilea tip, tot așa de secundar ca și Anca, e Ion nebunul; acesta din urmă însă e mai reușit decît Anca. GHEREA, ST. CR. II 148.

REUȘÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REUȘI. 2) Care a fost realizat în conformitate cu intenția; bine executat; izbutit. Încercare ~tă. [Sil. re-u-] /v. a reuși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REUȘÍT adj. 1. v. valoros. 2. v. admis.

REUȘIT adj. bun, izbutit, realizat, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) mișto. (O piesă de teatru ~.)

Intrare: reușit
reușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reușit
  • reușitul
  • reușitu‑
  • reuși
  • reușita
plural
  • reușiți
  • reușiții
  • reușite
  • reușitele
genitiv-dativ singular
  • reușit
  • reușitului
  • reușite
  • reușitei
plural
  • reușiți
  • reușiților
  • reușite
  • reușitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)