2 definiții pentru reto-romană
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
reto-roman a. ce ține de Engadin: graiul reto-roman.
*reto-román saŭ retoromán, -ă adj. (d. ret-ic și roman). Din Reția (Rhaetia) saŭ din cantonu Grizonilor (Elveția): limba retoromană se derivă din latină și se vorbește la izvoru Rinuluĭ și Inuluĭ, în sudu Tiroluluĭ și răsăritu provinciiĭ Veneția. S. m. și f. Locuitor din aceste regiunĭ: un Retoroman.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: reto-romană
reto-romană substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||