O definiție pentru retic (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RETIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Reția, (Alpii centrali). ◊ (s. f.) limbă neindo-europeană atestată în trecut în nordul Italiei. (< it. retico, fr. rhétique)
Intrare: retic (persoană)
retic2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
retic, reticăadjectiv retic, reticisubstantiv masculin retică, reticesubstantiv feminin
- 1. (Locuitor) din Reția, (Alpii centrali). MDN '00
- 1.1. Limbă neindo-europeană atestată în trecut în nordul Italiei. MDN '00
-
etimologie:
- retico MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.