2 definiții pentru retic (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RETIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Reția, (Alpii centrali). ◊ (s. f.) limbă neindo-europeană atestată în trecut în nordul Italiei. (< it. retico, fr. rhétique)
*rétic, -ă adj. (lat. rháeticus saŭ ráeticus). Geol. Se zice despre un strat din baza jurasiculuĭ. S. n. Reticu, stratu retic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: retic (adj.)
retic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
retic, reticăadjectiv retic, reticisubstantiv masculin retică, reticesubstantiv feminin
- 1. (Locuitor) din Reția, (Alpii centrali). MDN '00
- 1.1. Limbă neindo-europeană atestată în trecut în nordul Italiei. MDN '00
-
etimologie:
- retico MDN '00