2 definiții pentru repurtare
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPURTARE s. 1. câștigare, cucerire, dobândire, obținere, realizare. (~ unei strălucite victorii.) 2. înregistrare, obținere. (~ unui răsunător succes.)
REPURTARE s. 1. cîștigare, cucerire, dobîndire, obținere, realizare. (~ unei strălucite victorii.) 2. înregistrare, obținere. (~ unui răsunător succes.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: repurtare
repurtare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||