repantir m. urma ce lasă o schiță retușată (în pictură); fig. albeața feței și a grumazilor ei pe care fluturau lungi repantiri NEGR. (= fr. repentir).

repantir (-ruri), s. n. – Cosițe, bucle purtate de femei pe față. Fr. repentir „căință”, cf. it. repentirs. Cuvînt înv. folosit de Negruzzi, lipsește din dicționare.