3 definiții pentru remă (s.f.)
Explicative DEX
REMĂ s.f. (Fil.; lingv.) Denumire a verbului în terminologia aristotelică. [< fr. rhème, cf. gr. rhema].
REMĂ1 s. f. denumire a verbului în terminologia aristotelică. (< fr. rheme, gr. rhema)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
+remă s. f., g.-d. art. remei; pl. reme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: remă (s.f.)
remă1 (s.f.) substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
remă, remesubstantiv feminin
- 1. Denumire a verbului în terminologia aristotelică. DN
etimologie:
- rhème DN
- rhema DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
Exemple de pronunție a termenului „remă” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1