7 definiții pentru remărita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMĂRITÁ, remărít, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Pref. re- + mărita.

remărita vr [At: KLOPȘTOCK, F. 169 / Pzi: remărit / E: re1- + mărita] (Udp „cu”) A se mărita din nou.

REMĂRÍTÁ, remărit, vb. I. Refl. A se mărita din nou; a se recăsători. – Re1- + mărita.

A REMĂRITÁ remărít tranz. A face să se remărite. /re- + a mărita

A SE REMĂRITÁ mă remărít intranz. A se mărita din nou; a se recăsători. /re- + a mărita


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remăritá (a ~) vb., ind. prez. 3 remărítă

remăritá vb., ind. prez. 1 sg. remărít, 3 sg. și pl. remărítă

Intrare: remărita
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • remărita
  • remăritare
  • remăritat
  • remăritatu‑
  • remăritând
  • remăritându‑
singular plural
  • remări
  • remăritați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • remărit
(să)
  • remărit
  • remăritam
  • remăritai
  • remăritasem
a II-a (tu)
  • remăriți
(să)
  • remăriți
  • remăritai
  • remăritași
  • remăritaseși
a III-a (el, ea)
  • remări
(să)
  • remărite
  • remărita
  • remărită
  • remăritase
plural I (noi)
  • remărităm
(să)
  • remărităm
  • remăritam
  • remăritarăm
  • remăritaserăm
  • remăritasem
a II-a (voi)
  • remăritați
(să)
  • remăritați
  • remăritați
  • remăritarăți
  • remăritaserăți
  • remăritaseți
a III-a (ei, ele)
  • remări
(să)
  • remărite
  • remăritau
  • remărita
  • remăritaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)