6 definiții pentru reiz

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reiz sm [At: ȘIO, II9, 97 / V: raiz / Pl: ~i / E: tc reis, ngr ῥαίξης] (Înv) Căpitan, mai ales de corabie, la turci.

reíz și raíz m., pl. (turc. reis, de unde și ngr. ratzis). Vechĭ. Căpitan de corabie. – Reiz-eféndi saŭ reizúl-chitab (turc. reis-ül-kittab eféndi), vechĭu nume al ministruluĭ de externe (numit azĭ hariciĭé nazyry).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

reiz (-zi), s. m. – Căpitan. – Var. raiz, reis. Tc. reis (Șeineanu, III, 97), cf. ngr. ῥαϊζης, it. ràis.Comp. reiz-efendi, s. m. (ministru turc de Afaceri Externe). Sec. XVIII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

reiz, reizi, s.m. (înv.) căpitan de corabie.

Intrare: reiz
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reiz
  • reizul
  • reizu‑
plural
  • reizi
  • reizii
genitiv-dativ singular
  • reiz
  • reizului
plural
  • reizi
  • reizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)