2 definiții pentru reificat
Explicative DEX
REIFICA vb. tr. (fil.) a transforma un lucru, a da (unei idei) caracter material, concret. (< fr. réifier)
Ortografice DOOM
reifica vb., ind. prez. 1 sg. reific, 3 sg. și pl. reifică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: reificat
reificat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)