O definiție pentru refugiire
Explicative DEX
REFUGII vb. IV. v. refugia.
Intrare: refugiire
refugiire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
refugia, refugiezverb
- 1. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. DEX '09 DLRLC DN
- Oamenii se refugiaseră... în încăperi calde, în scaune trase la gura sobei. C. PETRESCU, C. V. 137. DLRLC
- De cînd citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba într-una soțul că ea ce face și cum rămîne aici. REBREANU, R. II 63. DLRLC
- Speriat de asprele realități ale vieții, se refugiă în liniștitul imperiu al trecutului. VLAHUȚĂ, O. A. 238. DLRLC
- 1.1. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- réfugier DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.