O definiție pentru recuplare
Explicative DEX
recuplare s. f. Cuplare intervenită după o perioadă de decuplare ◊ „Ora 23,35. Recuplarea a reușit perfect! La centrul de la Huston au fost însă câteva momente de «suspense», datorită faptului că joncțiunea s-a realizat în timp ce modulul și nava-mamă se aflau în partea invizibilă a Lunii, ceea ce a provocat deteriorarea comunicațiilor radio.” Sc. 22 VII 69 p. 6 (din re- + cuplare; cf. fr. rattachement; DT)
Intrare: recuplare
recuplare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
recuplare, recuplărisubstantiv feminin
- 1. Cuplare intervenită după o perioadă de decuplare. DCR2
- Ora 23,35. Recuplarea a reușit perfect! La centrul de la Huston au fost însă câteva momente de «suspense», datorită faptului că joncțiunea s-a realizat în timp ce modulul și nava-mamă se aflau în partea invizibilă a Lunii, ceea ce a provocat deteriorarea comunicațiilor radio. Sc. 22 VII 69 p. 6. DCR2
-
etimologie:
- re- + cuplare DCR2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.