8 definiții pentru recorder

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECORDER, recordere, s. n. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. [Pr.: ricordăr] – Cuv. engl.

RECORDER s. n. aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. (< engl. recorder)

recorder s. n. 1991 Videorecorder v. programabil (din engl. recorder)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recorder (engl.) [pron. rikordăr] s. n., pl. recordere

recorder (angl.) [pron. ricordăr] s. n., pl. recordere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: recorder
  • pronunție: rikordăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recorder
  • recorderul
  • recorderu‑
plural
  • recordere
  • recorderele
genitiv-dativ singular
  • recorder
  • recorderului
plural
  • recordere
  • recorderelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recorder, recorderesubstantiv neutru

  • 1. Aparat de înregistrare pe bandă de magnetofon sau disc. DEX '09
    sinonime: videorecorder
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.