2 definiții pentru reconciliator (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECONCILIATOR, -OARE s. m. f., adj. (cel) care reconciliază; reconciliant. (< fr. réconciliateur)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reconciliator s. m., adj. m., pl. reconciliatori; f. sg. și pl. reconciliatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: reconciliator (persoană)
reconciliator1 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
reconciliator, reconciliatorisubstantiv masculin reconciliatoare, reconciliatoaresubstantiv feminin reconciliator, reconciliatoareadjectiv
- 1. (Persoană) care reconciliază. MDN '00sinonime: reconciliant
etimologie:
- réconciliateur MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.