rapiță sf [At: COTEANU, PL. 26 / V: (reg) rapiț sm, -ință, rochiță, nap~ / Pl: ? / E: bg рапица] 1-2 (Șîc ~-sălbatică,~-măruntă,~-navetă, ~-colza) Două specii de plante erbacee din familia cruciferelor cu tulpina lungă și subțire și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei, cu numeroase întrebuințări în industrie Si: (reg) brojbă (1, 4), curechi-~ (5-6) ~sălbatic, nap-rotund, navetă (Brassica napus și Brassica rapa). 3 (Îs ~ sălbatică) Nap-sălbatic (Brassica campestris). 4 (Îc ~-neagră, ~-de-muștar) Muștar-negru (Brassica nigra). 5 (Îc ~albă, ~-de-muștar) Muștar-alb (Brassica alba). 6 (Reg; îc) ~-sălbatică Muștar-de- câmp Si: ridichioară (2) (Sinapis arvensis). 7 (Reg; îae) Brâncuță (5) (Nasturtium palustre). 8 (Reg; îae) Ridiche-sălbatică (Raphanus raphanistrum). 9 (Reg; îc) ~-albă sau ~-de-grădină Muștar (Sinapis alba). 10 (Reg; îc) ~-de-câmp Muștar-de-câmp (Sinapis arvensis). 11 (Reg; îc) ~-de-ogoare Ridiche-(10) sălbatică (Raphamus raphanistrum). 12 Sămânță de rapiță (1-2). 13 Ulei extras din sămânță de rapiță (1-2). 14 (Reg) Brâncuță (4) (Sisymbrium officinale). 15 (Reg) Varză căreia nu i s-a format căpățâna.

RAPIȚĂ s. f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire și ramificată și cu flori galbene, cultivate pentru semințele lor bogate în ulei (Brassica napus oleifera și Brassica rapa oleifera). – Din bg. rapița.

RAPIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee furajeră cu tulpina înaltă, subțire și ramificată, cu flori mărunte, galbene-aurii, cultivată și pentru fructele ei, din ale căror semințe se extrage ulei folosit în alimentație și în industrie. 2) colect. Semințe ale acestei plante. /<bulg. rapica

rapiță s. f., g.-d. art. rapiței

rapiță s. f., g.-d. art. rapiței

RAPIȚĂ s. (BOT.) 1. (Brassica napus și rapa) (reg.) brojbă, nap, navetă, curechi-de-câmp, curechi-sălbatic. 2. rapiță-sălbatică (Nasturtium palustre) v. brâncuță.

PAȘTELUI, Insula ~ (ISLA DE PASCUA sau RAPA NUI; TE PITO TE HUNUA „Buricul Pământului” în limba băștinașilor), insulă chiliană în E Oc. Pacific, la c. 2.500 km V de țărmul Americii de Sud; 162,5 km; c. 3.000 loc. (pascuani), majoritatea provenind din amestecul populației locale (de origine polineziană) cu imigranți din America și Europa. Localit. pr.: Hanga Roa. Cratere de vulcani stinși (Rano Aroi, 618 m alt.) și numeroase peșteri. Climă tropicală. Cafea, tutun, bananieri, batate. Creșterea ovinelor și bovinelor. Pescuit. Turism. Descoperită de navigatorul olandez Jakob Roggeveen la 6 apr. 1722 (zi de Paști). Anexată de Chile în 1888, care a inclus-o în prov. Valparaíso. Este probabil un rest al ipoteticului continent dispărut, Pacifida. În P. se păstrează un mare număr (c. 900) de statui gigantice monolite din tuf vulcanic (până la 12 m înălțime și unele peste 20 t greutate), reprezentând figuri omenești, păsări, pești etc. (considerate ca aparținând patrimoniului universal). S-au găsit și morminte ale populației Ahu și tăblițe cu inscripții hieroglifice (scrierea rongo-rongo), încă nedescifrate. Ipoteza apartenenței lor la civilizația precolumbiană a format mobilul unei celebre expediții („Aku-Aku”), condusă de etnograful norvegian Thor Heyerdahl. Parc național (din 1968) cu o supr. de 4,6 mii ha.

RAPA NUI v. Paștelui, Insula ~.