5 definiții pentru rablagiu (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RABLAGÍU, -ÍE, rablagii, s. m. și f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu.

RABLAGÍU, -ÍE, rablagii, s. m. și f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu.

rablagiu, ~ie [At: BL, VII/122 / Pl: ~ii / E: rablă + -agiu] 1-2 a (Rar) Rablagit (2-3). 3 smf Persoană ramolită.

RABLAGÍU ~e (~i) m. și f. rar Persoană care și-a pierdut vigoarea fizică și intelectuală (din cauza bătrâneții). /rablă + suf. ~agiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rablagíu (rar) (-bla-) adj. m., s. m., pl. rablagíi; adj. f., s. f. rablagíe, pl. rablagíi, art. rablagíile (-gi-i-)

rablagíu adj. m., s. m. (sil. -bla-), f. rablagíe; pl. m. și f. rablagíi

Intrare: rablagiu (s.m.)
  • silabație: -bla-
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rablagiu
  • rablagiul
  • rablagiu‑
plural
  • rablagii
  • rablagiii
genitiv-dativ singular
  • rablagiu
  • rablagiului
plural
  • rablagii
  • rablagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)