6 definiții pentru rablagiu (persoană)
Explicative DEX
RABLAGIU, -IE, rablagii, s. m. și f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu.
RABLAGIU, -IE, rablagii, s. m. și f. (Rar) Persoană ramolită. – Rablă + suf. -agiu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
rablagiu, ~ie [At: BL, VII/122 / Pl: ~ii / E: rablă + -agiu] 1-2 a (Rar) Rablagit (2-3). 3 smf Persoană ramolită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RABLAGIU ~e (~i) m. și f. rar Persoană care și-a pierdut vigoarea fizică și intelectuală (din cauza bătrâneții). /rablă + suf. ~agiu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
rablagiu (rar) (desp. -bla-) adj. m., s. m., pl. rablagii, art. rablagiii (desp. -gi-ii); adj. f., s. f. rablagie, pl. rablagii, art. rablagiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rablagiu (rar) (-bla-) adj. m., s. m., pl. rablagii; adj. f., s. f. rablagie, pl. rablagii, art. rablagiile (-gi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rablagiu adj. m., s. m. (sil. -bla-), f. rablagie; pl. m. și f. rablagii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ra-bla-giu
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
rablagiu, rablagiisubstantiv masculin rablagie, rablagiisubstantiv feminin
- 1. Persoană ramolită. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Rablă + -agiu. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.