5 definiții pentru rătăcanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătăcanie sf vz rătăcană

RĂTĂCÁNIE, rătăcănii, s. f. (Mold.) Rătăcană. Își văzu de plugărie cu temei, pe locurile puține cîte nu le schimbase pe viroage și rătăcănii. C. PETRESCU, R. DR. 144. După o cale acrobatică, prin tot soiul de rătăcănii, ne-am găsit, deodată, lîngă vulcan. ALECSANDRI, C. 156.

RĂTĂCÁNIE, rătăcănii, s. f. (Reg.) Rătăcană. – Din rătăci + suf. -anie.

rătăcanie f. Mold. văgăună (prin prăbușirea terenului): prin rătăcăniile de prin ulițile Iașilor CR. [Tras din rătăcì (cf. bloc eratic)].

rătăcánă și -ánie f., ănĭ, ăniĭ. Nord. „Groapă întinsă” (Șez. 37, 43), șănțuleț săpat de ploaĭe: pe ogoarele cu popușoĭ apa a săpat rătăcănĭ (Sadov. Univ. 20 Aŭgust 1912).

Intrare: rătăcanie
rătăcanie substantiv feminin
substantiv feminin (F137)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătăcanie
  • rătăcania
plural
  • rătăcănii
  • rătăcăniile
genitiv-dativ singular
  • rătăcănii
  • rătăcaniei
plural
  • rătăcănii
  • rătăcăniilor
vocativ singular
plural