O definiție pentru răsboi (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răsboì v. a purta răsboiu, a se lupta: ca niște uriași s’au răsboit Românii din ambele țări BĂLC.

Intrare: răsboi (vb.)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsboi
  • răsboire
  • răsboit
  • răsboitu‑
  • răsboind
  • răsboindu‑
singular plural
  • răsboiește
  • răsboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsboiesc
(să)
  • răsboiesc
  • răsboiam
  • răsboii
  • răsboisem
a II-a (tu)
  • răsboiești
(să)
  • răsboiești
  • răsboiai
  • răsboiși
  • răsboiseși
a III-a (el, ea)
  • răsboiește
(să)
  • răsboiască
  • răsboia
  • răsboi
  • răsboise
plural I (noi)
  • răsboim
(să)
  • răsboim
  • răsboiam
  • răsboirăm
  • răsboiserăm
  • răsboisem
a II-a (voi)
  • răsboiți
(să)
  • răsboiți
  • răsboiați
  • răsboirăți
  • răsboiserăți
  • răsboiseți
a III-a (ei, ele)
  • răsboiesc
(să)
  • răsboiască
  • răsboiau
  • răsboi
  • răsboiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)