8 definiții pentru răsărită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răsări sf vz răsărit1

RĂSĂRÍTĂ s. f. 1. (Învechit și popular, în expr.) Răsărita soarelui = momentul cînd răsare soarele; locul, partea, ținutul de unde răsare; răsărit. Apucă bietul om... [înspre] răsărita soarelui. ȘEZ. VI 3. Dimineață, înainte de răsărita soarelui. ib. II 94. 2. (Bot.; regional) Floarea-soarelui. V. floare.

RĂSĂRÍTĂ ~e f. reg. 1) Plantă erbacee oleaginoasă, cu tulpina înaltă, cu flori mari, galbene, cultivată pentru semințele ei, din care se extrage ulei comestibil; floarea-soarelui. 2) colect. Semințele acestei plante. /v. a răsări

răsărítă f., pl. e. Vechĭ. Azĭ nord. Răsărit: a pornit spre răsărita soareluĭ (rev. I. Crg. 13, 156). Răsărita soareluĭ saŭ numaĭ răsărită, floarea soareluĭ (cp. cu lăsata și lăsatu seculuĭ).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSĂRÍTĂ s. v. floarea-soarelui.

răsări s. v. FLOAREA-SOARELUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răsarea, răsărita etc. Numele floarea soarelui este fără îndoială vechi în limbă; el corespunde exact numelui grecesc adoptat în terminologia botanică, helianthos. Dar a fost adesea transformat prin procese fonetice sau prin etimologie populară: soarea soarelui, sora soarelui, răsarea soarelui, răsărita soarelui, râsoare, răsare, rosoare, răsărită; vezi răsare, CV, 1951, 1, p. 36 și, tot acolo (p. 37), soreancă, sorică (de la Roșiorii de Vede); răsoare, glosat prin „răsărită”, Gl. reg., p. 59 (de la Hîrlău). Dicționarele nu și-au pus problema originii acestor forme. După cît am impresia, soarea a ieșit din floarea sub influența atributului, soarelui, nefiind însă clar ce înseamnă, a fost transformat, prin etimologie populară, pe de o parte în sora, pe de alta în răsarea; acesta din urmă însă nu face impresia unui substantiv normal format în românește, de la verbul a răsări, de aceea a fost înlocuit cu derivatul răsărita. Poate însă că răsoare e din (floa)re(a) soarelui și de aici ar putea veni răsare, răsoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răsărítă, răsărite, s.f. – (reg.; înv.; bot.) Floarea-soarelui (Helianthus annuus) (Apșa de Jos). – Din răsări (< lat. *resalire) (MDA).

Intrare: răsărită
răsărită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsări
  • răsărita
plural
  • răsărite
  • răsăritele
genitiv-dativ singular
  • răsărite
  • răsăritei
plural
  • răsărite
  • răsăritelor
vocativ singular
plural