3 definiții pentru răsăjduire
Explicative DEX
răsăjduĭésc v. tr. (vsl. rasonditi, -sonždon și -onždati, bg. razsŭždavam V. osîndesc). Vechĭ. Judec, apreciez, socotesc.
Etimologice
răsăjdui (-uesc, -it), vb. – A considera, a aprecia. Sl. rasąditi, rasąždą (Tiktin). Sec. XVII, înv., împrumut cult.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
răsăjdui, răsăjduiesc, vb. IV (înv.) a judeca, a aprecia, a socoti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răsăjduire
răsăjduire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||