răpotínĭ, V. ropotinĭ.

răpotin, ~ă smf [At: PANN, P. V. I, 140/9 / V: rapotine sfp, ~teni smp, ~nă sf, râp~, rep~, ropotim, rop~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf rs ропаты „templu”] 1 (În vechile tradiții populare; de obicei art.; mpl și determinat prin „țestelor”) Sărbătoare care se ține de obicei în trei marți consecutiv începând cu a treia marți de după Paști. 2 (Pex) Turtă făcută de răpotin (1).

Răpotini s. m. pl. – Sărbătoare populară care corespunde cu a treia marți după Paști. – Var. Răpotin, Ropotin(i), Răpotenii. Origine incertă. Probabil din sb. rabotno „muncitor” din rabota „muncă”. După Cihac, II, 306, din v. rus. ropatῑ „templu”.

răpotin, -ă, răpotini, -e s. m. și f. (De obicei art., mai ales la pl. și determinat uneori prin „țestelor”) Sărbătoare populară care se ține de obicei în trei marți consecutive, începând cu a treia marți de după Paști. [Var.: ripotin, repotin s. m., răpoteni s. f. pl.] – Et. nec.

răpotini s.m. pl. (înv.) 1. sărbătoare țărănescă ce cade a treia marți după Paști. 2. turte făcute cu acest prilej.