3 definiții pentru răblări
Explicative DEX
răblări vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: rablă + -ări] (Rar) 1 A uza. 2 A strica.
răblărésc v. tr. (d. rablă). Rar. Mă uzez, mă stric, mă rod, mă deteriorez: cĭobote răblărite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
RĂBLĂRI, răblăresc, vb. IV. Tranz. A ponosi, a uza. (din rablă)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: răblări
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)