râză¹ sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ze / E: slv риза, srb riza] 1 (Reg) Bucată ruptă dintr-o țesătură sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte vechi Si: cârpă (1), zdreanță. 2 Haină uzată, veche. 3 (Dep) Haină (1). 4 Scutec.

RÎZĂ, rîze, s. f. (Regional) Haină proastă, urîtă, ruptă. V. zdreanță. A vîndut muierea o găină și vreo 4-5 pui și a dat banii pe o rîză. RETEGANUL, la CADE.

rîză f., pl. e (vsl. sîrb. rus. ríza, haĭnă; bg. riza, cămașă, patrahir; pol. ryza, patrahir). Trans. Petică, cîrpă. Serbia. Cămașă ruptă. Fig. Rablă, lucru prost: o rîză de inel.

râză, râze, s.f. (reg.) cârpă, petic; lucru prost, rablă; haină ruptă, uzată.

rấză, râze, s.f. (reg.) Cârpă, zdreanță; haină uzată. – Din vsl. riza „îmbrăcăminte”, cf. alb. rizë „batistă, cârpă” (DER); din vsl., srb. riza (MDA).

râză, râze, s.f. – (reg.) Cârpă, zdreanță; haină uzată (Faiciuc, 1998). – Din vsl. riza „îmbrăcăminte”, cf. alb. rizë „batistă, cârpă” (DER); din vsl., srb. riza (MDA).

râză, -e, s.f. – Cârpă, zdreanță; haină uzată (Faiciuc 1998). – Sl. riza „îmbrăcăminte”, cf. alb. rizë „batistă, cârpă” (DER).