4 definiții pentru râncălui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râncălui1 vi [At: PASCU, S. 419 / V: răn~ / Pzi: ~ește / E: râncălău + -ui] (Reg) 1 (D. vite) A boncălui (1). 2 (D. urși) A mormăi. 3 (Pan; d. oameni) A plânge foarte tare.

râncălui2 vt [At: SĂGHINESCU, V. 66 / Pzi: ~esc / E: râncă1 + -ălui] (Reg) A lega leuca de carâmbul loitrei cu rânca1 (5).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂNCĂLUÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.

rîncălui vb. v. BONCĂI. BONCĂLUI. MUGI. RAGE. ZBIERA.

Intrare: râncălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râncălui
  • râncăluire
  • râncăluit
  • râncăluitu‑
  • râncăluind
  • râncăluindu‑
singular plural
  • râncăluiește
  • râncăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râncăluiesc
(să)
  • râncăluiesc
  • râncăluiam
  • râncăluii
  • râncăluisem
a II-a (tu)
  • râncăluiești
(să)
  • râncăluiești
  • râncăluiai
  • râncăluiși
  • râncăluiseși
a III-a (el, ea)
  • râncăluiește
(să)
  • râncăluiască
  • râncăluia
  • râncălui
  • râncăluise
plural I (noi)
  • râncăluim
(să)
  • râncăluim
  • râncăluiam
  • râncăluirăm
  • râncăluiserăm
  • râncăluisem
a II-a (voi)
  • râncăluiți
(să)
  • râncăluiți
  • râncăluiați
  • râncăluirăți
  • râncăluiserăți
  • râncăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • râncăluiesc
(să)
  • râncăluiască
  • râncăluiau
  • râncălui
  • râncăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)