QUECHUA, quechua, s. m. și f., adj. invar. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația amerindiană care trăiește în ținuturile muntoase din Peru, în vestul Boliviei și în zona de frontieră cu Bolivia a statelor Argentina și Chile. 2. Adj. invar. Care aparține sau este specific populației quechua (1). + (Substantivat, f.) Limba amerindiană vorbită de populația quechua. [Pr.: chečua] – Cuv. sp.

QUECHUA [CHE-CIU-A] adj., s. m. f. (incaș) din Peru și Bolivia. ◊ s. f. inv. limbă amerindiană vorbită de această populație. (< sp., fr. quechua)

quechua¹ (limbă) (sp.) [pron. kečua] (desp. -chu-a) s. f.

quechua² (nume etnic) (sp.) [pron. kečua] (desp. -chu-a) s. m. și f., pl. quechua

quechua³ (sp.) [pron. kečua] (desp. -chu-a) adj. invar. (cuvinte ~)

!quechua¹ (hisp.) [pron. chečua] (chu-a) adj. invar., s. m. și f. sg. și pl.

QUECHUA s.m. și f., adj. invar. 1. S.m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație amerindiană care trăiește în ținuturile muntoase din Peru, în Chile și în unele zone ale Boliviei, Ecuadorului, Argentinei și Columbiei; (la pl.) populația amerindiană din aceste zone. Cf. ENC. ROM., SCL 1983, 513, DEX², MDN, DOOM², DEXI. 2. Adj. invar. Care aparține populației quechua (1), care este specific populației quechua. Cf. DEX², MDN, DOOM², ndu, dexi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă amerindiană vorbită de populația quechua (1) și care este limbă oficială, alături de spaniolă, în Bolivia și Peru. Cf. LLME, DEX², MDN, DOOM². Quechua este cea mai răspândită limbă ameridiană din America latină. NDU, cf. DEXI. – Pronunțat: che-ĉu-a. – Pl.: (1) quechua. – Și: (învechit) quichua s.m. ENC. ROM. – Din sp. quechua. – Quichua < fr. quichua.