QUECHUA s.m. și f., adj. invar. 1. S.m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație amerindiană care trăiește în ținuturile muntoase din Peru, în Chile și în unele zone ale Boliviei, Ecuadorului, Argentinei și Columbiei; (la pl.) populația amerindiană din aceste zone. Cf. ENC. ROM., SCL 1983, 513, DEX², MDN, DOOM², DEXI. 2. Adj. invar. Care aparține populației quechua (1), care este specific populației quechua. Cf. DEX², MDN, DOOM², ndu, dexi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă amerindiană vorbită de populația quechua (1) și care este limbă oficială, alături de spaniolă, în Bolivia și Peru. Cf. LLME, DEX², MDN, DOOM². Quechua este cea mai răspândită limbă ameridiană din America latină. NDU, cf. DEXI. – Pronunțat: che-ĉu-a. – Pl.: (1) quechua. – Și: (învechit) quichua s.m. ENC. ROM. – Din sp. quechua. – Quichua < fr. quichua.