2 definiții pentru pătăchir
Explicative DEX
pătăchir sn [At: GL. OLT. / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Împletitură de nuiele cu care se înalță pereții teascului de struguri Si: (reg) pătăchie (3).
Arhaisme și regionalisme
pătăchir, pătăchire, s.n. (reg.) împletitură de nuiele cu care se înalță pereții teascului de struguri; pătăchie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pătăchir
pătăchir substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)