păteac sn [At: PASCU, S. 205 / V: pet~ (Pl: ~ace), petiac / Pl: ~uri / E: pat¹ + -eac] (Olt; Mun) 1-2 (Șhp) Pătuț (1-4). 3-4 (Spc) Pătuț (5-6). 5 Pătiuc. 6 Claie de fân. 7 Glugă de coceni clădită între ramurile unui copac.

păteác n., pl. ece. Pat mic.

peteac sn vz păteac

petiac sn vz păteac

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele, (învălit). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene.

PĂTEAC s. v. pătuc, pătuț.

păteac s. v. PĂTUC. PĂTUȚ.

păteac, păteacuri, s.n. (reg.) 1. pătuț, pătuc. 2. postament de scândură, pe care se așază fânul sau snopii în stog; pătiuc. 3. claie, căpiță de fân; glugă de coceni (clădită pe ramurile unui copac).