păleață sf [At: ANTIPA, P. 126 / V: ~ată / Pl: ~ețe, ~eți / E: păli¹ + -eață] 1 (Olt) Par¹. 2 Prăjină lungă și subțire. 3 Nuia cu utilizări diverse. 4 (Reg) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă prin pomi după fructe. 5 Epitet dat unui om foarte înalt. 6 Om slab, gălbejit.

păleață, pălețe, și păleți, s.f. (reg.) 1. par, prăjină (lungă și subțire), nuia. 2. bucată scurtă de lemn cu care se doboară fructele. 3. om foarte înalt; om slab, gălbejit.