O definiție pentru păinjinire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂINJINI vb. IV v. păienjeni.
Intrare: păinjinire
păinjinire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
împăienjeni, împăienjenescverb
- 1. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. DEX '98 DEX '09
- 2. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încețoșa
- Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. DLRLC
- Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. DLRLC
- 2.1. A (se) tulbura, a se congestiona, a se injecta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: congestiona injecta tulbura împânzi
-
etimologie:
- În + păianjen DEX '98 DEX '09
păienjeni, păienjenescverb
- 1. A (se) împăienjeni. DEX '09 DEX '98sinonime: împăienjeni
etimologie:
- păianjen DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.