pârâre sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 155 / Pl: ~ri / E: pârî] 1 (Înv) Dispută cu cineva pentru un anumit lucru Si: (rar) pârât¹ (1), (înv) pârâciune (1), pârâtură (1), pricire. 2 (Înv) Ceartă cu învinuiri reciproce Si: (rar) pârât¹ (2), (înv) pârâciune (2), pârâtură (2). 3 (Îrg) Chemare în judecată a cuiva Si: (rar) pârât¹ (3), (înv) pârâciune (3), pârâtură (3). 4 (Îrg) Reclamație făcută împotriva cuiva în justiție Si: (rar) pârât¹ (4), (înv) pârâciune (4), pârâtură (4). 5 (Înv) Revendicare a unui drept Si: (rar) pârât¹ (5), (înv) pârâciune (5), pârâtură (5). 6 Plângere cauzată de faptele cuiva Si: (rar) pârât¹ (6), (înv) pârâciune (6), pârâtură (6). 7 Prezentare răutăcioasă, tendențioasă a faptelor cuiva, exagerând sau mințind, cu intenția de a provoca sancționarea acestuia Si: (rar) pârât¹ (7), (înv) pârâciune (7), pârâtură (7). 8 Bârfire a cuiva cu intenția de discreditare Si: (rar) pârât¹ (8), (înv) pârâciune (8), pârâtură (8). 9 Trădare a unui secret Si: (rar) pârât¹ (9), (înv) pârâciune (9), pârâtură (9). 10 Denunțare.

pârîre f. acțiunea de a pârî. [V. pârî].

pârâre, pârâri, s.f. (înv.) 1. judecată, proces. 2. plângere, reclamație făcută împotriva cuiva.