pârcit sn [At: LM / V: (reg) pâc~ / Pl: (rar) ~uri / E: pârci⁴] 1-2 (Reg) Pârcire (1-2). 3 (Olt; îf pâcit) Pârceală¹ (1). 4-5 (Trs) Pârci² (8-9).

pârcit s.n. (reg.) 1. pârcire. 2. perioada de împerechere a oilor și a caprelor. 3. miros caracteristic al țapilor în perioada împerecherii.

pârcít, -ă, pârciți, -te, adj. (ref. la capre) Împerecheat. – Din pârci.