2 definiții pentru pântecar

Explicative DEX

pântecar sn [At: DRLU / Pl: ~e / E: pântec + -ar] 1 (Mol) Diaree. 2 (Trs; Mol) Chingă la șa. 3 (Mun) Burtieră.

Arhaisme și regionalisme

pântecar, pântecare, s.n. (reg.) 1. diaree. 2. chingă. 3. burtieră.

Intrare: pântecar
pântecar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântecar
  • pântecarul
  • pântecaru‑
plural
  • pântecare
  • pântecarele
genitiv-dativ singular
  • pântecar
  • pântecarului
plural
  • pântecare
  • pântecarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)