3 definiții pentru pângar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pângar, ~ă [At: CONV. LIT. III, 24 / Pl: ~i, ~e și (sf) ~gări / E: pvb pângări] 1-2 smf, a (Reg) (Om) ticălos. 3 sf (Mun) Spurcăciune. 4 sf (Fig) Obscenitate. 5 sf (Reg) Rușine. 6 sf Dezonoare.
pângar a. spurcat (vorbind mai ales de țigani): pângara de cioară începu a se ciorovăi ISP. [Abstras din pângărì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pângar, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (s.f.) spurcăciune, scârnă; (fig.) vorbă murdară, obscenă, trivială. 2. (s.f.) rușine, dezonoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pângar
pângar adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)