4 definiții pentru puținime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
puținime sf [At: ȘINCAI, H R. III, II/6 / Pl: ~mi / E: puțin + -ime] (Îrg) Puținătate (1).
puținătáte f. (d. puțin). Calitatea saŭ defectu de a fi puțin: e fericit din cauza puținătățiĭ dorințelor, n’a ĭeșit la luptă din cauza puținătățiĭ soldaților. – În vest și puținíme. V. sărăcie, carență, indigență, penurie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUȚINIME s. v. puținătate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
puținime s. v. PUȚINĂTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: puținime
puținime substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||