3 definiții pentru pungălire
Explicative DEX
PUNGĂLI, pungălesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A coase de mântuială, prost, cu împunsături neregulate. – Din pungă.
Ortografice DOOM
pungăli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungălesc, imperf. 3 sg. pungălea; conj. prez. 3 sg. și pl. pungălească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
pungăli, pungălesc, vb. IV 1. (pop.) a coase prost, de mântuială. 2. (reg.; în forma: punghili) a migăli, a mocoși.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pungălire
pungălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pungăli, pungălescverb
- 1. A coase de mântuială, prost, cu împunsături neregulate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Mama] mai pungălește iarna pentru vreo vecină și mai scoate ceva. PAS, Z. I 242. DLRLC
-
etimologie:
- pungă DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.