2 definiții pentru punguire
Explicative DEX
punguire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pungui] (Îvr) Pungășire (1).
Arhaisme și regionalisme
punguire, punguiri, s.f. (înv.) pungășire, furt.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: punguire
punguire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||